Alianţele protestante: sindicate sau organizaţii ecumenice?

Vizitator

Stiati ca...

La Porto Alegre, Brazilia, cea de-a 9-a adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor(2006) tema este transformarea lumii prin harul lui Dumnezeu si care nu poate avea loc decât atunci când se va produce unitatea “vizibilă şi deplină” a bisericii lui Isus Hristos.

Este posibilă o unire “vizibilă şi deplină” a diverselor biserici creştine? Strategia prin care bisericile sunt pregătite astăzi să facă pasul către unitatea vizibilă a fost sugerată într-o lucrare publicată în 1983, numită “Unity of the Churches: An Actual Possibility.” Autorii, renumitul savant iezuit Karl Rahner şi profesorul catolic de teologie ecumenică Heinrich Fries.

Teza numărul unu şi fundamentul proiectului lor este clădirea comunităţii de credinţă. Ei spun:

“Adevărurile fundamentale ale creştinismului, aşa cum sunt ele exprimate în Sfânta Scriptură, în crezul apostolic şi în cel de la Nicea şi Constantinopole, sunt obligatorii pentru toate bisericile partenere ale viitoarei biserici unice… Biserica unită este o posibilitate doar dacă va deveni o comunitate de credinţă” (Op. cit. p. 13).

În comunitatea de credinţă “individul ajunge la credinţă pe calea comunităţii de credinţă, alăturându-se acestei comunităţi.” Aceasta este o gravă pervertire a învăţăturii Scripturii. Aceasta învaţă că indivizi care au primit credinţa lui Isus prin lucrarea Duhului Sfânt alcătuiesc biserica, pe când în comunitatea de credinţă individul capătă credinţa prin acceptarea crezului comun şi aderarea la comunitatea de credinţă.

Rahner spune că explozia informatică a produs o asemenea confuzie teologică încât individul nu mai are capacitatea să discearnă corect, şi de aceea el trebuie să-şi pună încrederea în biserica unică pentru formularea credinţei: “Individul… trebuie să depindă tot mai mult de cunoştinţa altora, care nu mai poate fi asimilată, şi nici verificată personal… afară de cei câţiva din Congregaţia Credinţei [fosta Inchiziţie], care trebuie să vegheze şi să judece asupra ortodoxiei doctrinelor celorlalţi teologi” (idem, 28-29).

» Organizatii antisectante in Romania si UE