OSINDA
Pe Silvia o cunosc din copilarie cind venea la bunica-sa in vizita.
O codana frumoasa cu ochi mari si negri ca noaptea. Mariajul ei a fost ca-n povesti de frumos dar trist de scurt. Sotul, marinar de meserie, s-a pierdut in Atlantic. Nimeni nu l-a condus pe ultimul drum.
Am revazut-o astazi dupa aproape zece ani. Viata ne-a dus amindorura, pasii pe meleguri straine . Ea n-a lipsit decit un an . A plecat din tara cind copilul avea nevoie de sustinere financiara sa-si poata face studiile. Singura intretinatoare de familie, a plecat in Italia. Copilul la facultate in Bucuresti si mama, vaduva si ea, singura in Buzau. Un an de chin si suferinta. Si-a dus crucea…
Intoarsa de numai doua saptamini Silvia ar dori sa ramina si cauta de lucru. Italia nu este « acasa » si nu vrea sa se intoarca. Aici salariul oferit este mic si toate preturile sunt mai mari. Putina agoniseala s-a dus pe studiile copilului si spera sa reziste citeva luni pina gaseste de munca, sau va fi nevoita sa plece din nou. Acasa nu e bine iar in Italia trebuie sa traiasca departe de cei dragi.
Salariile indecent de mici oferite pe piata muncii din Romania aduc numai deservicii. Milioanele de romani bajeniti prin strainatate sunt cam in aceeasi dilema. Ce se va intimpla cu generatia nascuta acolo ? se vor intoarce in Roamnia ? unde le este «acasa » ?
Bajenia poporului roman a fost si ramine o forma de supravietuire in fata « stihiilor ». Au dat peste noi tatarii, apoi hunii ; mai apoi au venit turcii. Comunistii cu toate eforturile lor tot n-au reusit sa opreasca auto-exilul. Romani pribegi sunt peste tot in lume.
Citeva milioane de romani bajenesc prin lume in ultimii 17 ani si iata, nu-s hunii de vina, nici tatarii si nici turcii.
Osinda pe capul lor, pribegia le este impusa de romani de-ai nostri impinsi in fata .
Romanii care nu au plecat, din ce in ce mai putini, duc in spate taxe si impozite din ce in ce mai greu de suportat. Numai 4 milioane de angajati dintre cei17-19 milioane de romani ce mai sunt in tara. O administratie din ce in ce mai stufoasa si regii tot mai costisitoare si mai ineficiente. Sunt amagiti periodic cu cresteri salariale ce nu compenseaza inflatia. Jucarii in mina « stihiilor », tot mai multi incearca sa plece.
Pribegi in propia tara isi poarta osinda cu tristete, in tacere din ce in ce mai profunda.
Au totusi speranta. Suntem poporul cu cel mai innalt nivel de optimism din Europa. Avem si motive : mai prost de asa NU se poate. Sa ne inchinam si sa zicem cu teama : fereste-ne Doamne, de mai rau.
Tacerea lor este totusi exprimata odata la patru ani prin absenteism la vot. Forma tacita de exprimare a bajeniei. Politicienii se fac ca nu inteleg si contabilizeaza doar procentual «reusita » electorala. Cei mai multi dintre politicieni sunt banuiti de neintelegerea fenomenului intrucit nu au luat contact cu realitatea din tara niciodata. Parintii lor s-au cocotat iar ei fac parte dintr-o elita sociala ce mosteneste rangul precum vechii ciocoi. Putinii cocotati de curind tin aproape si nu se dumiresc asupra realitatii prezentei lor in mediul politic- ciocoii noi. Dintre acestia din urma ,cind unul rupe rindurile pierde locul in favoarea unuia care sa fie cit mai aproape de «idealul » omului de partid . Asa se explica « performanta »romaneasca in viata politica si sociala . aceleasi personaje au decis directia in politica romaneasca de unde si rezultatul, osinda neamului romanesc : BAJENIA
PE DATA VIITOARE EFECTELE BAJENIEI ASUPRA ECONOMIEI ROMANESTI SI A NIVELULUI DE TRAI