D'ale psihologilor

Eu am facut niste cercetari pe tema emisfericitatii cerebrale, m-am documentat foarte bine cu materiale scrise in domeniu de cercetatori celebri, precum Sperry(care a luat si premiul Nobel pt Slit Brain), Gazzaniga si adevarul este ca intre creierul barbatilor si cel al femeilor este diferenta. In mare, la femei nu exista o atat de mare departajare intre cele doua emisfere. Apoi si spatiul interneuronal la femei este mai mare, ceea ce face ca ele sa fie mai predispuse si la boala Alzheimer. Acum, ca nu trebuie sa existe prejudecati in societate, este altceva ori ca educatia in societate este prioritara in formarea indivizilor!

Cred ca Horney, neavand alte contraargumente pentru a-l combate pe Freud, a mintit. Ori o fi psihanalizat psihopati sau homosexuali! In orice caz, psihanaliza imi place mult, iar modul cum explica Freud formarea religiilor monoteiste chiar merita studiat.

Henry Murray, un alt neopsihanalist, sustine ca prima copilărie este divizată în stadii, caracterizate, fiecare, printr-o modalitate specifică de satisfacere libidinală care va trebui abandonată sub influenta presiunii sociale. Fiecare stadiu îsi pune amprenta asupra personalitătii sub forma unor complexe care dirijează inconstient dezvoltarea ulterioară. Persoana parcurge toate stadiile si dezvoltă toate complexele, aceasta fiind evolutia normală, dar există cazuri în care unul din complexe se manifestă într-o formă extremă. În aceste cazuri, persoana rămâne fixată într-un anumit stadiu si nu se poate dezvolta în continuare spontan, spre o personalitate matură, echilibrată, adaptabilă. Dintre aceste complexe, iata Complexul claustral:

Existenta intrauterină este caracterizată prin sigurantă si dependentă, stare pe care ne-o dorim, uneori, si la vârsta adultă. Complexul specific al perioadei este complexul claustral simplu, manifestat prin dorinta si plăcerea de a fi în spatii mici, calde, întunecate, izolate si sigure, care să ascundă, să izoleze, să protejeze (camere izolate fonic, rămânerea în asternut dimineata, traiul în sihăstrie, pe o insulă, plăcerea de a folosi o barcă sau o limuzină). Persoanele marcate de complexul claustral simplu se caracterizează prin dependentă, pasivitate, orientarea spre comportamente verificate deja ca fiind sigure.

Complexul claustral se poate centra însă pe sentimentul de nesigurantă, neajutorare si lipsă de sprijin (din uter) si poate provoca fobia de spatii deschise (agorafobie), de structuri mintale. Asemeni unei sarcini electrice, Cathexisul poate migra de la o structură mintală la alta, putându-se vorbi despre decathexis (dezinvestire) si hipercathexis (suprainvestire). cădere, de înec, incendiu, cutremur sau orice eveniment imprevizibil si incontrolabil. Această formă este denumită de H. Murray complex de neajutorare (insupport complex).

A treia formă îmbrăcată de complexul claustral este de fapt un complex anticlaustral, format în jurul fricii de sufocare, de captivitate complexul de evadare (egression complex) manifestat prin preferinta pentru spatii deschise, aer curat, miscare, schimbare, noutate, dar si prin claustrofobie.