Imparatul Constantin si formarea canonului bibliei

Am văzut că Leigh Teabing avea dreptate când spunea că cele
patru Evanghelii ale Noului Testament, după Matei, Marcu, Luca şi Ioan, nu erau consemnările origina le ale vieţii lui Iisus sau singurele evanghelii disponibile primilor creştini.
Alte evanghelii erau disponibile peste tot, dar nu au ajuns să fie incluse în Noul Testament, chiar dacă Teabing afirmă, în mod greşit, dar cu mare siguranţă, că au existat "optzeci de evanghelii" care erau în competiţie pentru un loc în canon.
Dar cum au fost selectate cărţile care au ajuns să fie incluse în Noul Testament? De ce au fost incluse în canon numai patru Evanghelii, până la urmă, iar celelalte au fost lăsate de o parte? Cum s-a făcut aceasta?
Cine a luat deciziile? Pe ce considerente? Şi când?
Pentru Teabing, răspunsul este clar: cel care a luat deciziile este împăratul Constantin, în secolul al IV-lea. Teabing îşi afirmă deschis punctul de vedere în conversaţia cu Sophie Neveu din atelierul său:

"— Peste optzeci de evanghelii au fost examinate în vederea alcătuirii Noului Testament, şi totuşi numai câteva au fost alese spre a fi incluse în el Matei, Marcu, Luca şi Ioan printre ele. Cine a ales evangheliile care urmau să fie incluse? în- tre-bă Sophie.
- Aha! izbucni Teabing cu entuziasm. Ironia fundamentală a creştinismului! Biblia, aşa cum o ştim azi, a fost alcătuită de împăratul păgân Constantin cel Mare." (p. 231)

Aşa cum afirmă Teabing mai târziu , împăratul Constantin a trebuit să creeze această "nouă" Biblie pentru a asigura o dovadă scripturală care să-i susţină punctul de vedere: acela că Iisus era mai mult divin decât om. Aceasta a dus la formarea canonului (colecţia de cărţi sfinte) a Noului Tes-tament şi la distrugerea tuturor celorlalte cărţi sacre care nu au fost alese spre a fi incluse:

"Constantin ştia că va trebui să dea o lovitură îndrăzneaţă dacă voia să rescrie cărţile de istorie. Astfel a apărut un moment-cheie în istoria creştină... Constantin a comandat şi a finanţat o nouă Biblie, care omitea acele evanghelii care vorbeau despre caracteristicileumane ale lui Christos şi înfrumuseţa acele evanghelii care Îl înfăţişau asemenea lui Dumnezeu. Evangheliile mai vechi au fost scoase în afara legii, adunate şi arse." (p. 234)

Viziunea conspiratorie pe care o are Teabing asupra formării canonului este spectaculoasă, însă, pentru istoricul familiar cu procesul prin care unele cărţi au ajuns să fie incluse în Noul Testament, în timp ce altele au fost excluse, ea conţine mai multă ficţiune decât fapt istoric. Realitatea istorică este că împăratul Constantin nu a avut nimic de-a face cu formarea canonului Scripturii: el nu a poruncit distrugerea evangheliilor care nu au fost incluse în canon (nu s-au ars cărţi din ordin imperial). În schimb, alcătuirea canonului Noului Testament a fost un proces lung şi elaborat, care a început cu câteva secole înainte de Constantin şi s-a încheiat la mult timp după moartea lui. Aşa cum ştim, pe baza insemnărilor istorice, împăratul nu a fost implicat în proces.
În capitolul de faţă, vom analiza acest proces în întregime, pentru a
vedea cum a fost creat canonul Scripturii creştine de fapt, când a avut
loc acest proces şi cine a fost implicat în el. Viziunea lui Leigh Teabing asupra alcătuirii canonului creştin este corectă într-o singură privinţă: canonul nu a căzut pur şi simplu din ceruri după moartea lui Iisus. Aşa cum Teabing spune într-una din afirmaţiile memorabile făcute în discuţia cu Sophie Neveu:

"Teabing zâmbi.
— Tot ce trebuie să ştii despre Biblie poate fi rezumat de marele doctor în canon Martyn Percy. Teabing îşi drese vocea şi spuse: Biblia nu a venit din cer prin fax.
— Poftim?
— Biblia este un produs al om ului, draga mea. Nu al lui Dumnezeu. Biblia nu a căzut din nori ca prin minune." (p. 231)

În mod cert, canonul nu a apărut în formă finală gata pentru uzul
creştinilor, ci a fost rezultatul unui proces lung, în care creştinii au cernut mai multe cărţi ce fuseseră scrise şi au decis pe care să le includă în canonul sacru al Scripturii şi care ar trebui excluse. A fost un proces care a luat mulţi ani, secole, de fapt. Nu a fost decizia unei persoane (contrar viziunii lui Teabing) sau a unui grup de persoane (de exemplu, un consiliu al bisericii); a fost rezultatul unor discuţii prelungite şi violente, al multor dezbateri în contradictoriu. Procesul nu s-a încheiat decât mult după moartea lui Constantin şi a început cu secole mai devreme.

Irineu si canonul celor 4 Evanghelii

Este oare adevărat că împăratul Constantin a fost responsabil pentru decizia finală în legătură cu cele patru Evanghelii care au ajuns să fie incluse în Noul Testament, aşa cum spune Leigh Teabing? A existat oare, la începutul secolului al IV-lea, o varietate de evanghelii acceptate pe un teritoriu extins, iar Constantin a ales într-adevăr patru dintre ele spre a fi incluse în canonul final al Scripturii?Nici aceasta nu este o viziune exactă din punct de vedere istoric. Nu numai că anumite texte "eretice", precum Evanghelia după Petru, au fost excluse de majoritatea creştinilor în secolul al II-lea, dar şi canonul conţinând cele patru Evanghelii ale lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan a fost stabilit cu mult înainte de împăratul Constantin.
Despre începuturile canonului celor patru Evanghelii putem afla de la anumiţi autori ai bisericii din secolul al II-lea. Unul dintre cei mai faimoşi autori din această perioadă este un personaj cunoscut sub numele de Iustin Martirul(martirul este un titlu descriptiv, nu un nume), care, în a doua jumătate a secolului al II-lea, a fost executat pentru că era creştin. Tocmai pe vremea aceea Serapion îşi compunea scrisoarea către creştinii din Rhossus. Avem noroc să deţinem destule scrieri ale lui
Iustin, în care el încearcă să explice detractorilor cultivaţi ai creştinismului că, în mod contrar părerii generale, creştinismul nu constituia o ameninţare pentru unitatea Imperiului, iar creştinii nu încălcau în mod notoriu regulile societăţii, aşa cum erau adesea acuzaţi. De fapt, creştinismul, spune Iustin, reprezintă singura religie adevărată dată de unul Dumnezeu. Pentru a-şi susţine cazul, Iustin citează uneori din textele creştine vechi, inclusiv din evanghelii.
Dar el nu numeşte niciodată aceste cărţi: în schimb, le numeşte simplu "Memoriile apostolilor". Şi nu indică niciodată că erau numai patru.
Irinaeus, un alt autor creştin important, a scris prin anii 180 d.Chr.,
la treizeci de ani după Iustin Martirul.
Cei treizeci de ani care separă scrierile lui Iustin de cele ale lui Irinaeus sunt importanţi în istoria creştinismului pentru că în acei ani au început să înflorească o serie de erezii gnostice (fiecare cu teologia ei), iar Marcion, un important învăţător creştin (denunţat de Iustin şi Irinaeus ca arhieretic) şi-a răspândit învăţăturile în lung şi în lat. Marcion insista că existau doi dumnezei, Dumnezeul evreilor şi Dumnezeul lui Iisus, care l-a trimis pe Iisus în lume (ca pe o fantasmă: Marcion era docetist) ca să îi salveze pe oameni de Dumnezeul mânios al evreilor. Cum să îi convingă oponenţii gnosticilor şi ai lui Marcion (şi ai altor aşa-zişi profeţi falşi) pe cititorii lor despre "adevărul" religiei pe care o propovăduiau? Adică, în ce fel puteau conducătorii creştini să contracareze vederile teologice ale altor grupuri şi să promoveze propriile lor viziuni ca fiind acelea ale lui Iisus şi ale discipolilor lui? Sigur că cel mai simplu era să îşi sprijine propriile teorii pe cărţile scrise chiar de apostolii lui Iisus. Din cauza ameninţării crescute reprezentate de falşii profeţi eretici gnosticii şi Marcion între epoca lui Iustin şi cea a lui Irinaeus, nu este o surpriză că Irinaeus are o idee mult mai clară despre cărţile care trebuie să fie incluse în Scripturi. De fapt, după părerea lui Irinaeus, există numai patru Evanghelii după Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Oricine alege numai una dintrecele patru Evanghelii (de exemplu, Marcion a folosit numai Evanghelia după Luca; unii gnostici au folosit numai Evanghelia după Ioan) sau oricine include şi alte evanghelii (de exemplu, Evanghelia după Petru sau pe aceea după Toma), acela greşeşte. Cum îşi argumentează Irinaeus punctul de vedere? El arată că există patru colţuri ale pământului din care bat cele patru vânturi care răspândesc adevărul despre evanghelia creştină care trebuie să fie construită deci pe patru stâlpi, şi anume aceia ai lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Patru colţuri ale pământului, patru vânturi şi patru Evanghelii ...ce ar putea fi mai natural?


Criterii de includere in Canon

Care sunt aceste criterii? Se pare că sunt aceleaşi patru criterii care au fost folosite de un spectru larg de autori din secolele al II-lea şi al III- lea. Pentru ca o carte să fie admisă în canonul Scripturii, ea trebuia să fie:
1.Veche. Textul sacru trebuia să dateze din timpul lui Iisus. Astfel, Păstorul lui Hermas nu putea fi acceptat pentru că era, relativ vorbind, o producţie recentă.
2. Apostolică. Textul trebuia să fie scris de un apostol sau cel puţin de un discipol al apostolilor. Astfel, Canonul Muratorian acceptă Evanghelia după Luca (scrisă de discipolul lui Pavel) şi Evanghelia după Ioan, ca şi scrierile lui Pavel, dar respinge născocirile marcioniţilor făcute în numele lui Pavel. Am întâlnit un criteriu similar şi în cazul Evangheliei după Petru: a fost acceptată iniţial de creştinii din Rhossus din cauza genealogiei ei apostolice; dar a fost respinsă de îndată ce s-a decis că Petru nu avea cum să fi fost autorul ei.
3. Catolică. Pentru a fi acceptate în canon, era necesar ca aceste
cărţi să fie larg acceptate în bisericile recunoscute. Adică era necesar ca
ele să fie "catolice", acesta fiind termenul grec pentru "universal". De aceea, în Canonul Muratorian se discută în amănunt despre statutul Apocalipsei după Petru.
4. Ort odoxă. Cel mai important criteriu era totuşi cel referitor la natura punctelor de vedere expuse în respectiva carte.
Într-o oarecare măsură, celelalte erau subordonate acestuia. Căci dacă o carte nu era ortodoxă, atunci în mod evident ea nu era nici apostolică ("evident" pentru cel care făcea aprecierea), nici veche (trebuia să fi fost născocită recent), nici catolică (în aceea că nici una dintre celelalte biserici ortodoxe nu ar fi avut nimic de-a face cu ea).
Aşa se explică argumentele lui Serapion referitoare la Evanghelia după Petru. Cum ştia el că nu Petru o scrisese? Pentru că ea conţinea ceva care semăna a cristologie docetică şi, în mod evident, Petru nu ar fi putut scrie astfel.

Rechizitionarea a cincizeci de Biblii crestine de catre Constantin

Prin urmare, canonul nu fusese finalizat nici până în timpul lui Constantin, deşi creştinii "ortodocşi" erau de acord că Evangheliile lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan erau Scripturi canonice. Constantin nu a avut nimic de-a face cu această decizie. Există un singur indiciu dat de o sursă veche în care se afirmă că, de fapt, Constantin a avut un rol în alcătuirea canonului creştin, şi el poate fi acela la care face aluzie Leigh Teabing în discuţia sa cu Sophie Neveu, când spune că "împăratul Constantin a comandat şi a finanţat o nouă Biblie, care omitea acele evanghelii ce pomeneau de trăsăturile omeneşti ale lui Iisus" (p. 234). În Viaţa lui Constantin, Eusebius ne spune că în anul 331 împăratul i-a cerut lui personal ca cincizeci de manuscrise ale Bibliei creştine să fie produse pentru bisericile pe care le construia în oraşul imperial, Constantinopol. Aceste cărţi aveau "să fie scrise citeţ, pe pergament fin, de scribi profesionişti desăvârşiţi în arta lor şi aveau să fie în formă portabilă".
Eusebiu povesteşte că odată ce a primit comanda pentru Biblii, a
executat-o imediat folosind, evident, scriptoriumul ("biroul" unde scribii efectuau copierea) din biserica de acasă, din Caesarea, ca loc unde s-au făcut aceste copii. Această comandă pentru Biblii nu a implicat nici o decizie din partea lui Constantin privind evangheliile care urmau să fie excluse (acelea care subliniau umanitatea lui Iisus) sau care să fie incluse (acelea care subliniau numai aspectul lui divin) şi, contrar afirmaţiei lui Teabing, nu există nimic care să ateste că ea a dus la arderea altor evanghelii. Constantin avea nevoie de un număr de Biblii pentru bisericile sale şi lea comandat de la Eusebius, a cărui biserică din ţinutul natal era bine dotată şi putea să onoreze comanda. Conţinutul lor nu prezenta nici un motiv de îngrijorare, deoarece şi Constantin, şi Eusebius ştiau ce cărţi aveau să fie incluse în aceste Biblii: cu siguranţă, cele patru Evanghelii acceptate universal de creştinii ortodocşi şi probabil şi alte cărţi. Se întâmplă să avem două manuscrise biblice minunate, care se păstrează exact din această perioadă, numite Codex Sinaiticus şi Codex Vaticanus.
Unii învăţaţi au crezut că acestea sunt două dintre copiile pe care le-a
pregătit Eusebius pentru a executa comanda lui Constantin.

Concluzie: Finalizarea Canonului

Aşa cum am văzut, Leigh Teabing avea dreptate să insiste că "Biblia
nu a sosit prin fax din ceruri". Noul Testament a fost alcătuit într-o lungă perioadă de timp şi ca rezultat al multor dispute între creştini referitor la cărţile care ar fi trebuit incluse sau excluse din canon. Teabing greşeşte totuşi când afirmă că împăratul Constantin ar fi avut de-a face cu acest proces sau că vreo persoană individuală, fie ea şi un împărat, ar putea "rescrie" peste noapte Biblia creştină.
Alcătuirea canonului a început cu câteva secole înainte de Constantin, iar fixarea canonului, cuprinzând cele patru Evanghelii după Matei, Marcu, Luca şi Ioan, era deja terminată cu 150 de ani înainte de împăratul Constantin.
Pe de altă parte, este la fel de surprinzător şi faptul că nici măcar în vremea lui Constantin nu s-a luat o hotărâre finală nici de către Constantin, nici de către Conciliul de la Nicea pe care el l-a întrunit (şi care de fapt nu s-a ocupat de canon). Acest lucru poate fi confirmat şi de faptul că nici Eusebius nu avea un canon închis al Scripturii : statutul unor cărţi nu era încă decis. Şi aşa avea să rămână şi în cursul deceniilor următoare.
Unora li se poate părea şocant faptul că acest canon cu douăzeci şi şapte de cărţi al Bibliei de azi nu a fost finalizat nici după trei sute de ani şi mai bine de la scrierea cărţilor Noului Testament.
De fapt, abia la sfârşitul secolului al IV-lea, la vreo cincizeci de ani după moartea lui Constantin, s-a întâmplat pentru prima dată ca cineva să listeze cărţile noastre dreptcărţile Noului Testament (acestea douăzeci şi şapte, şi nu altele). Într-un capitol anterior l-am întâlnit pe Atanasie care, în tinereţe, era o voce importantă în Conciliul de la Nicea. Mai târziu, el avea să devină episcop de Alexandria şi un personaj important în creştinătate. Ca episcop, Atanasie a trimis în fiecare an câte o scrisoare către bisericile din Egipt din jurisdicţia sa, în care indica data de sărbătorire a Paştelui (aceasta era înainte să existe calendare care să indice acest lucru) şi le oferea îndrumările pastorale pe care le credea cuvenite. In a treizeci şi noua scrisoare de acest fel, scrisă în 367 d.Chr., Atanasie a inclus printre sfaturile sale şi o listă cu acele cărţi pe care le considera potrivite a fi citite în biserică la fel ca Scripturile. El a listat, nici mai mult nici mai puţin, cele douăzeci şi şapte de cărţi pe care le cunoaştem astăzi ca făcând parte din Noul Testament. Aceasta a marcat începutul sfârşitului în ceea ce priveşte formarea canonului Bibliei creştine. Timp de câteva decenii, dezbaterile asupra canonului au continuat, dar cei mai mulţi creştini au rămas fideli canonului indicat de Atanasie, astfel încât într-un anume sens el a fost acela care a făcut o aserţiune de autoritate în privinţa cărţilor care aveau să fie sau nu incluse în Nou Testament.

sursa: Adevar si Fictiune in Codul lui DaVinci de Bart Ehrman

GaSpAr a scris:

Aşa cum afirmă Teabing mai târziu , împăratul Constantin a trebuit să creeze această "nouă" Biblie pentru a asigura o dovadă scripturală care să-i susţină punctul de vedere: acela că Iisus era mai mult divin decât om. Aceasta a dus la formarea canonului (colecţia de cărţi sfinte) a Noului Testament şi la distrugerea tuturor celorlalte cărţi sacre care nu au fost alese spre a fi incluse:

"Constantin ştia că va trebui să dea o lovitură îndrăzneaţă dacă voia să rescrie cărţile de istorie. Astfel a apărut un moment-cheie în istoria creştină... Constantin a comandat şi a finanţat o nouă Biblie, care omitea acele evanghelii care vorbeau despre caracteristicileumane ale lui Christos şi înfrumuseţa acele evanghelii care Îl înfăţişau asemenea lui Dumnezeu. Evangheliile mai vechi au fost scoase în afara legii, adunate şi arse." (p. 234)

Viziunea conspiratorie pe care o are Teabing asupra formării canonului este spectaculoasă, însă, pentru istoricul familiar cu procesul prin care unele cărţi au ajuns să fie incluse în Noul Testament, în timp ce altele au fost excluse, ea conţine mai multă ficţiune decât fapt istoric.

Apreciem documentatia facuta dar nu suntem de acord cu comentariile emise de tine pe marginea acestui text!

Te gasisi tu cu comentariile tale aiurea ...sa te crezi mai savant decat savantii!

Nu crezi ca un pic de modestie ti-ar prinde mai bine ? ...si ca ar fi muuuult mai normal sa nu emiti tu comentarii "savante" ...ci sa ne scutesti de ele pina nu te mai documentezi sa vezi ca si alti savanti zic exact acelasi lucru ... din cauza celui mai simplu motiv ...ca acesta este Adevarul!
Constantin a dorit o institutie prin care sa controleze, si manipuleze prostimea ...si ptr asta a impus Biblia in varianta adaptata de el si interesul sau ... si a facut-o ...este Biserica noii religii crestine!

Soimos ce zici tu acolo ca Constantin a vrut o institutie sa controleze prostimea( de parca nu o controla si inainte) sunt aberatiile autorilor ca Dan Brown si alti betivi. Tot ce ai citit pana acuma sunt afirmatiile istoricului Bart Ehrman, eu nu am bagat nimic de la mine

GaSpAr a scris:

Soimos ce zici tu acolo ca Constantin a vrut o institutie sa controleze prostimea( de parca nu o controla si inainte) sunt aberatiile autorilor ca Dan Brown si alti betivi. Tot ce ai citit pana acuma sunt afirmatiile istoricului Bart Ehrman, eu nu am bagat nimic de la mine

Scuze ...nu am stiu ca acel Ehrman este un VANDUT ca tine .. ptr ca daca nu era un vandut ... banuiala pentru cazul in care era totusi un Istoric ...ca nu-mi vine sa cred ca un istoric poate fi atat de prost sa nu desluseasca ceva atat de evident cum ar fi "manipularea" religioasa a unui Mare Criminal in serie ...adica a unui neom lipsit de orice scru-pule!

Soimos a scris:

GaSpAr a scris:

Soimos ce zici tu acolo ca Constantin a vrut o institutie sa controleze prostimea( de parca nu o controla si inainte) sunt aberatiile autorilor ca Dan Brown si alti betivi. Tot ce ai citit pana acuma sunt afirmatiile istoricului Bart Ehrman, eu nu am bagat nimic de la mine

Scuze ...nu am stiu ca acel Ehrman este un VANDUT ca tine .. ptr ca daca nu era un vandut ... banuiala pentru cazul in care era totusi un Istoric ...ca nu-mi vine sa cred ca un istoric poate fi atat de prost sa nu desluseasca ceva atat de evident cum ar fi "manipularea" religioasa a unui Mare Criminal in serie ...adica a unui neom lipsit de orice scru-pule!

Ehrman este un agnostic si este un istoric cunoscut. Observ ca cine nu este de acord cu tine este un vandut. Ia zi-mi si mie niste istoricii de unde ti-ai luat tu documentatia despre crestinism? or fi germanii aia nebuni de pe theologe ? pai si eu iti pot aduce multi istorici care tii bat la cur pe aia ai tai.

Soimos a scris:

GaSpAr a scris:

Soimos ce zici tu acolo ca Constantin a vrut o institutie sa controleze prostimea( de parca nu o controla si inainte) sunt aberatiile autorilor ca Dan Brown si alti betivi. Tot ce ai citit pana acuma sunt afirmatiile istoricului Bart Ehrman, eu nu am bagat nimic de la mine

Scuze ...nu am stiu ca acel Ehrman este un VANDUT ca tine .. ptr ca daca nu era un vandut ... banuiala pentru cazul in care era totusi un Istoric ...ca nu-mi vine sa cred ca un istoric poate fi atat de prost sa nu desluseasca ceva atat de evident cum ar fi "manipularea" religioasa a unui Mare Criminal in serie ...adica a unui neom lipsit de orice scru-pule!

cat despre manipularea religioasa a lui Constantin, autorii ca Dan Brown dauneaza grav neuronilor

GaSpAr a scris:

cat despre manipularea religioasa a lui Constantin, autorii ca Dan Brown dauneaza grav neuronilor

Pai nu mai citi daca ai simtit asta pe pielea ta!
Ar trebui sa-mi fie rusine sa recunosc ... dar nu l-am citit pe Dan Brown niciodata ...iar filmul Sacrileg nu mi-aplacut pentru ca nu pot sa inghit prostiile fanteziste debitate acolo!

Eu ma documentez doar din Istorie si din Biblie ... citindu-le pe amandoua cu "ochii mintii" larg deschisi ...ti-as da si linkuri daca mi le-ai cere ...dar sunt in limba germana ...si sunt scrise de cei care au avut conducerea Imperiului Roman (de natiune germana) cca 1000 de ani ...cu alte cuvinte de cei care au avut acces nelimitat la secretele Vaticanului
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Imperiu_Roman

Soimos a scris:

GaSpAr a scris:

cat despre manipularea religioasa a lui Constantin, autorii ca Dan Brown dauneaza grav neuronilor

Pai nu mai citi daca ai simtit asta pe pielea ta!
Ar trebui sa-mi fie rusine sa recunosc ... dar nu l-am citit pe Dan Brown niciodata ...iar filmul Sacrileg nu mi-aplacut pentru ca nu pot sa inghit prostiile fanteziste debitate acolo!

Eu ma documentez doar din Istorie si din Biblie ... citindu-le pe amandoua cu "ochii mintii" larg deschisi ...ti-as da si linkuri daca mi le-ai cere ...dar sunt in limba germana ...si sunt scrise de cei care au avut conducerea Imperiului Roman (de natiune germana) cca 1000 de ani ...cu alte cuvinte de cei care au avut acces nelimitat la secretele Vaticanului
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Imperiu_Roman

si tu chiar crezi ca cei care conduceau sf imperiu roman, aveau acces la arhivele Vaticanului? hai ca ma faci sa rad. in acea arhiva au acces doar cei de la Vatican si nu oricine, doar cei de sus, asa ca gura ta de aer ca acei oameni au avut acces la biblioteca te inseli.

GaSpAr a scris:

si tu chiar crezi ca cei care conduceau sf imperiu roman, aveau acces la arhivele Vaticanului? hai ca ma faci sa rad. in acea arhiva au acces doar cei de la Vatican si nu oricine, doar cei de sus, asa ca gura ta de aer ca acei oameni au avut acces la biblioteca te inseli.

Cat de naiv esti!
Germani au avut si ei Papi lor ...asa cum este si Ratzinger in ziua de azi ...dar au avut MEREU si multi cardinali in pozitii de frunte care aveau acces nelimitat la "biblioteca" Vaticanului!

Soimos a scris:

GaSpAr a scris:

si tu chiar crezi ca cei care conduceau sf imperiu roman, aveau acces la arhivele Vaticanului? hai ca ma faci sa rad. in acea arhiva au acces doar cei de la Vatican si nu oricine, doar cei de sus, asa ca gura ta de aer ca acei oameni au avut acces la biblioteca te inseli.

Cat de naiv esti!
Germani au avut si ei Papi lor ...asa cum este si Ratzinger in ziua de azi ...dar au avut MEREU si multi cardinali in pozitii de frunte care aveau acces nelimitat la "biblioteca" Vaticanului!

si tu crezi ca acolo se afla lucruri ce pot distruge crestinismul? pai daca era asa, astazi in lupta impotriva crestinismul ar fi fost folosite acele ''dovezi'' caci Vaticanul este sub controlul guvernului din umbra. desi ai 40 de ani esti mult mai naiv decat mine

GaSpAr a scris:

si tu crezi ca acolo se afla lucruri ce pot distruge crestinismul?

Nu cred ...sunt sigur! Doar ca nu e necesar sa se faca asa dintro-data ...ci incet incetisor!
De fapt exact din aceasta cauza incep sa apara documente compromitatoare la adresa bisericii si religiei crestine !

Motivatia este ca in societatea competitionala de azi (bineinteles din occident si nu aia de la Isaccea) nu este nevoie de prosti cu mintea lobotomizata ca sa fie beliti usor ...ci este nevoie de adevarati oameni CREATORI cu minti sclipitoare care sa scoata produse competitive... fapt care cere studiu permanent ...dar nu al Bibliei ...ci studii bazate pe cercetari stintifice si nu pe credinta a proasta!
Iar acestor "mantuitori" ai zilelor de azi ...societatea le ofera Viata in Paradis .... ACUM si AICI ... nu pe lumea aialalta!

Intelegi acum de ce religia e deja pusa pe faras in tarile dezvoltate?

Pentru ca ea contravine intereselor acelei societati !

Asa ca s-a trecut la EXORCIZAREA bisericii prin dovezi si ADEVARURI stiintifice!

Soimos a scris:

GaSpAr a scris:

si tu crezi ca acolo se afla lucruri ce pot distruge crestinismul?

Nu cred ...sunt sigur! Doar ca nu e necesar sa se faca asa dintro-data ...ci incet incetisor!
De fapt exact din aceasta cauza incep sa apara documente compromitatoare la adresa bisericii si religiei crestine !

Motivatia este ca in societatea competitionala de azi (bineinteles din occident si nu aia de la Isaccea) nu este nevoie de prosti cu mintea lobotomizata ca sa fie beliti usor ...ci este nevoie de adevarati oameni CREATORI cu minti sclipitoare care sa scoata produse competitive... fapt care cere studiu permanent ...dar nu al Bibliei ...ci studii bazate pe cercetari stintifice si nu pe credinta a proasta!
Iar acestor "mantuitori" ai zilelor de azi ...societatea le ofera Viata in Paradis .... ACUM si AICI ... nu pe lumea aialalta!

Intelegi acum de ce religia e deja pusa pe faras in tarile dezvoltate?

Pentru ca ea contravine intereselor acelei societati !

Asa ca s-a trecut la EXORCIZAREA bisericii prin dovezi si ADEVARURI stiintifice!

te inseli amarnic. daca era asa erau scoase de ceva timp pe piata, dar nu sunt deoarece nu exista. desi ar parea ca Vaticanul trage cu dintii de crestinism, este gresit, deoarece Vaticanul este de mult timp stapanit de francmasonerie. pana si Papa are sefii lui. bineinteles ca sa intelegi ce vreau sa spun ar trebui sa citesti si tu carti scrise de Fritz Springmeier, Bill Cooper, Alberto Rivera si inca cativa( daca vrei, ii caut si tii recomand)