Istoria Bibliei

Despre Biblie

Biblia este fara indoiala o carte Unica in felul ei, si asta ptr ca fiind considerata Cuvantul lui Dumnezeu, este capabila sa mobilizeze oamenii din cele mai diverse clase sociale, in jurul acestei ideii mincinoase si se poate afirma ca nicio alta carte din istoria umanitatii nu a supravietuit atat de bine ca Biblia cea pazita si impusa de biserica crestina prin aceasta minciuna!

Numele îşi are originea departe în timp, inca de pe vremea cand cartile erau scrise pe papirus.
La acea vreme portul sirian de Byblos a servit ca un punct de tranzit pentru transporturile mari de papirus. Acest nume provine probabil din cuvântul grecesc "Biblos", care înseamnă "planta papirus," document, scrisoare, sau de carte".
Pentru acest sens din urmă, la baza este, de obicei, cuvantul grecesc Biblion, care la plural este "Biblia" ("Cărţi").

Din acestea a derivat cuvântul "Biblia".

Biblia nu este o carte, ci o colecţie de 66 de cărţi diferite (39 VT si 27 NT)
Vechimea unora din textele ei este de până la 3400 de ani, sau chiar mai vechi.
Cartile Bibliei au fost scrise într-o perioadă ce se intinde peste cel puţin 1500 de ani, şi au fost scrise de cel putin 40 de scriitori.

Biblia aceasta Carte a cartilor, numit la fel si in iudaism şi in creştinism, au fiecare propriul lor text, pe care il recunosc ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu şi ca aceasta Scriptura este documetul de baza al credinţei lor.


Momente importante din istoria Bibliei

Înainte cu aprox. 3400 ani, poporul israelian a sosit după plecarea sa din Egipt la Muntele Sinai, Moise s-a suit pe acest munte si a primit cuvintele lui Dumnezeu (2 Exod 17:14; 2 Geneza 34.27). Cuvintele din "Cartea Legământului" (Geneza 24 2, 4 +7). ... dar acestea sunt povesti, iar Scrierile(scripturile ebraice) lui Moise, au fost acceptate de la inceput, ca fiind inspirate, opera unui autor divin.

Ezra a catalogat canonul Scripturilor,iar munca lui a fost terminata de Neemia.
Scripturile ebraice contin 24 carti:
-Legea(Pentateuhul) =5 carti
-Profetii =8 carti
-Scrierile(Hagiografia)=11 carti

Scripturile grecesti crestine contin 27 de carti,catalogate timpuriu in:
-Fragmentul Muratorium,Italia,170en
-Irineu,Asia Mica,180en
-Clement din Alexandria,190en
-Tertulian,nordul Africii,207en
-Origene,Alexandria,230en
-Eusebiu,Palestina,320en
-Ciril din Ierusalim,348en
-Lista Cheltenham,nordul Africii,365en
-Atanasiu,Alexandria,367en
-Epifan,Palestina,368en
-Grigore,Nazianz,Asia Mica,370en
-Amfiloh,Asia Mica,370en
-Filaster,Italia,383en
-Ieronim,Italia,394en
-Augustin,nordul Africii,397en
-Al treilea Conciliu de la Cartagina,nordul Africii,397en.
Noul Testament a fost considerat,fara echivoc,ca fiind constituit din
cele 4 evanghelii,Faptele,14 epistole Pavel,Apocalipsa lui Ioan,3 epistole Ioan,1 Iuda,1 Iacov si 2 Petru.

PS. Ca sa nu fie interpretari, acestea sunt postarile mele de la ''Canonul Biblic'', de la ''Arhiva''!





Primul pas spre crestinism
Aparitia Septuagintei.

Septuaginta s-a născut in secolul III i.e.n. la Alexandria care devenise capitala economica a bazinului mditeran si metropola culturala a lumii elenistice. Ea s-a nascut prin traducerea Tanachului in Limba greaca cu scopul de a raspunde unor necesitati sporite datorita faptului ca tot mai multi greci din Alexandria si alte orase invecinate s-au convertit la religia Mozaica, şi astfel rabinii elenisti aveau mare nevoie de o traducere a Tanachului ca sa o predice elenistilor care nu cunosteau limba iudeilor!

Septuaginta - între legendă şi istorie
Tanachul in limba greacă devenit prima Biblie crestina îşi are propria legendă - relatată în Scrisoarea lui Aristeu către Filocrat (vezi Anexele), care i-au dat numele şi care povestesc elogios şi entuziast despre naşterea miraculoasă a acestei prime traduceri in l. greaca a Tanachului.
Pentateuhul, adică primele cinci cărţi ale lui Moise, a fost tradus la Alexandria inca sub Ptolemeu al Il-lea Filadelful (285-246) şi, fapt remarcabil, lucrarea se întinsese pe durata a două, chiar trei secole. Fără a putea determina cu precizie data şi locul traducerii fiecăreia din celelalte cărţi, examinarea lexicului sau a procedeelor de traducere care permit aprecierea unei cronologii relative a traducerii şi stabilirea unei geografii plauzibile pentru acestea.
Prin urmare, Legea, a fost tradusa la Alexandria, la începutul secolului al Il-lea î.e.n, probabil de către acelaşi grup de traducători.
Cartea lui Iezechiel, cei „Doisprezece Proroci mici" şi Ieremia, urmate de traducerea cărţilor istorice (Iosua Navi, Judecători şi Regi) şi a lui Isaia. Celelalte au fost traduse in anii 150 î.e.n. In cazul Cărţii lui Daniel, de exemplu se ezită o pronuntare referitoare la locul traducerii, in timp ce traducerea Cărţii lui Iov, Pildelor şi Siracidului (Isus Sirah). Sînt situate în Palestina, în jurul erei noastre, traducerea Cîntării Cîntarilor, a Plîngerilor lui Ieremia, a Cărţii Rut şi a Cărţii Estera, apoi cea a Ecclesiastului, sunt datorate lui Aquila.
Deşi nu toate cărţile au fost traduse în aceeaşi epocă, în acelaşi loc sau de aceiaşi traducători, numele de Septuaginta a fost atunci extins la ansamblul scripturilor ebraice traduse în elenă şi chiar la alte scrieri neacceptate în iudaismul palestinian sau compuse direct în greceşte: cărţi întregi precum înţelepciunea lui Solomon sau părţi ale unor cărţi, ca adaosurile la Estera, Ieremia ori Daniel.

Revizuirile iudaice ale Septuagintei
Primii traducători greci dispuneau de un text ebraic exclusiv consonantic, fără vocale şi fără punctuaţie, pe care aveau să le fixeze mult mai tîrziu, începînd din secolul al Il-lea al erei noastre şi pînă în secolul al IX-lea, înţelepţii iudei masoreţi. O întreagă perioadă au circulat liber exemplare ebraice cu forme variate şi modificate; manuscrisele descoperite la Qumran ne confirmă pluralitatea textelor. Aceasta explică, fără îndoială, în parte, abaterile Septuagintei faţă de textul ebraic recept şi justifică faptul că, în mediul iudaic, revizuirea Bibliei din Alexandria, pentru a o alinia la ebraică, a început foarte devreme. Dacă primele încercări de revizuire au debutat ocazional în Egipt, ele au devenit mai sistematice pe pămîntul lui Israel, unde trei dintre ele au rămas celebre: cea a lui Theodotion şi a grupului numit Kaige, realizată la începutul erei noastre, cea a lui Aquila, datată aproximativ în anul 125, şi cea a lui Symmachus, la sfîrşitul secolului al Il-lea, ultimele două fiind considerate mai degrabă versiuni noi.

Istoria Bibliei


BIBLIA EBRAICA, numita TANACH sau Sfanta Scriptura a Vechiului Testament, este datata in sec.IX B.C. si cuprindea :

-TORAH , legea sacra sau pentateucul .
-NEVIIM , cartile profetilor de dupa Moise.
-KETUVIM , alte carti ale Vechiului Testament.

Continutul intreg al Pentateucului scris in sec.V i.e.n. pe vremea dominatiei persane se numea SULUL SACRU.
Pe la 444 B.C. se numea SULUL CELOR SASE PARTI, cuprindea si cartea IOSUA.
Traducerea in limba greaca a BIBLIEI are loc in sec III B.C., in perioada 220 - 190 B.C. Saptezeci de rabini au tradus independent din ebraica in greaca. Traducerea s-a numit SEPTUAGINTA , adica opera religioasa a celor 70, aprobata de sinedriul de la Alexandria .

In sec. II e.n.. se fac traduceri in syriaca un dialect de aramaica si varianta egipteana sau coptica.

La 385 e.n.. se traduce BIBLIA IN LIMBA LATINA. Traducerea este numita VULGATA .

Numarul cartilor cuprinse in Vechiul Testament s-a modificat in sec. II - IV. Conciliile de la Laodicea (363 A.D.) si de la Cartagina (397 A.D.) au aprobat o lista de carti ale Noului Testament identica cu cel de azi, cu o exceptie, lipsea Apocalipsa.

In afara cartilor sus amintite in Septuaginta apar scrierile numite “ apocrife ”( de la cuvantul grecesc apokryphos ce se traduce prin ascuns ) incepand cu sec.V-lea. Apocrifele nu au fost incluse in Biblia ebraica.
Acestea sunt: Judita, Intelepciunea lui Solomon, Tabita, Sirah, Baruch, 1 si 2 Macabei.
Judita si Tabita au fost carti istorice.
Baruh un apendice al cartii lui Eremia.
Sirah o complectare a intelepciunii din Proverbe si Ecleziast.
Cartile Macabei cuprind date istorice.
In afara acestora mai sunt incluse in apocrife si doua carti ale lui Esdra in complectare la cartea Estera , Cantecul celor trei tineri ca o complectare cap. 12 la cartea lui Daniel, Susana considerata capitol 13 la cartea lui Daniel, Dragon un capitol 14 la cartea lui Daniel si Rugaciunea lui Manase.
Biserica Romano Catolica si cea Otodoxa cuprind in afara cartilor Septuagintei si apocrifele cu exceptia celor doua carti ale lui Esdra si Rugaciunea lui Manase .
In sec. IV pe vremea imparatului Constantin, (care nu s-a convertit la crestinism nici macar dupa Niceea) pe cand acesta era pe patul de moarte, se fac alte traduceri.
MESTROP traduce Biblia pentru armeni (primul popor crestin) in sec. V e.n.
In jurul anului 640 A.D. misionarii Nestoriani, a caror limba era syriaca, traduc Evangheliile in limba chineza pe vremea imparatului Tai-Tsung.
Pe vremea episcopului ADHELM in sudul Angliei se traduc Psalmii. ( aproximativ anul 700 A.D.)
Istoricul BEDE incepe traducerea Bibliei in anglo-saxona in jurul anului 735 A.D. fara sa o temine.
Regele ALFRED (871 - 901 A.D.) traduce o parte din Exod, Psalmii si Faptele Apostolilor.
In jurul anului 758 A.D. apare prima traducre partiala in germana.
In sec. VIII traducere a Bibliei in araba.
In franceza prima traducere in sec. XII A.D.
Aproximativ pe la 1170 A.D., PETER WALDO traduce in sudul Frantei Noul Testament. Urmasii lui au fost Waldenzii .
In 1384 A.D. John Wycliffe traduce varianta vulgata in engleza.
In 1415, Jan Hus, rectorul unversitatii din Praga incepe traducerea in ceha a Bibliei. Lucrarea sa va fi terminatala 1475 A.D.
In italiana prima traducere in sec. XIV. A.D.
In jurul lui 1450 A.D. Johan Gutenberg tipareste cu presa. La 1456 tipareste Biblia in latina.(Gitenberg a trait si tiparit in Schei, cartier in actualul Brasov)
In 1471 prima Biblie tiparita in italiana.
Prima editie tiparita in limba greaca a Bibliei apare in 1516 A.D. sub Erasmus.
In perioada 1522 - 1532 LUTHER traduce cea mai buna varianta germana a Bibliei.

Prima traducere complecta in limba engleza are loc in Anglia pe vremea regelui James la 1611 A.D. ( varianta cunoscuta King James si care nu cuprindea cartile apocrife)
La 1633 editia lui Elzevir devine standard pentru traducerile din Europa.
In 1688 Serban Cantacuzino are prima traducere in limba romana a BIBLIEI.
In 1934 profesor doctor C. Cornilescu traduce Biblia in totalitate in limba romana.
In 1870 biserica din Anglia aproba scoaterea unei editii revizuite. N.T. apare in 1881 A.D., iar V.T. apare in 1885 A.D. In ultimul secol au aparut mai mult de 100 traduceri in limba engleza. Aceste traduceri s-au facut in doua stiluri, unul strict literal urmarind forma cuvant pentru un cuvant, altul fiind o traducere mai moderna ce s-ar exprima ca gand pentru gand, ideie pentru ideie.
Varianta “American Standard Version” apare in 1901 A.D. Editia revizuita a acesteia apare astfel : Noul Testament in anul 1946, iar Vechiul Testament in anul 1952 A.D.Aceasta traducere este de tipul cuvant cu cuvant.
In anul 1973 apare o alta editie revizuita, cunoscuta ca “The Common Bible” si recunoscuta de Biserica Catolica ca R.S.V. O alta varianta de Biblie este varianta Britanica “New English Bible“, o traducere interbisericeasca, in care Noul Testament apare in 1961 , iar Vechiul Testament in 1970. Varianta este in stilul gand pentru gand.
Biblia de la Ierusalim tardusa de Biserica Catolica in 1966.
O traducere a Societatii Biblice Americane scoate in 1966 Noul Testament, iar in 1976 Vechiul Testament.
Varianta “New International Version (N.I.V.)“ din 1972 Noul Testament si 1979 Vechiul Testament, este o varianta a unei echipe protestante din U.S.A.(Varianta este de tipul gand pentru gand)
In 1971, K.Taylord editeaza o varianta in limba engleza obisnuita numita “The Living Bible“(L.B.). Varianta se mai numeste si “The Book”.Aceasta varianta a fost revizuita in 1996 de 90 de cercetatori ai evangheliei . Noua tarducere a fost numita New Living Translation (N.L.T.) si a cautat sa raspunda fostelor erori sau imperfectiuni.
In 1971 apare o varianta modernizata a A.S.V. numita “New American Standard Version“. In 1982 apare “ New King James Version “, ca editie imbunatatita a variantei K.J. tot fara scrierile apocrife.

Aceasta este Biblia pe care o folosim noi acum.