Misticii crestini - remedii asupra bolilor psihice

Daca studiem cu atentie scrierile misticilor crestini , gasim remedii referitoare la victoria deplina pe care o putem avea asupra bolilor psihice( de fapt, stari inferioare de constiinta, pe care noi de multe ori le generam printr-o atractie morbida pe care o avem fata de tristete, pesimism, apatie, inertie etc)

Sfantul IOAN AL CRUCII spune : ”Poruncea Dumnezeu ca altarul unde urmau sa se faca jertfele sa fie gol pe dinauntru”, pentru ca astfel sufletul sa priceapa cat de golit de toate lucrurile il doreste Dumnezeu. Iar un mistic german in chip si mai energic, exprima aceasta indepartare a atentiei de lucruri “Eu m-am deznascut”. Insusi Sfantul IOAN spune extrem de frumos : “Eu nu pazesc nici o turma” , nu imi mai pastrez nici o preocupare, “vidandu-mi” complet mintea.
Odata ce din minte au fost indepartate toate lucrurile, misticul spune il are pe Dumnezeu in fata, ca s-a umplut de Dumnezeu. De aceea vorbeste MEISTER ECKHART de “pustia cea tacuta a lui Dumnezeu”, iar Sfantul IOAN AL CRUCII de “noaptea intunecoasa a sufletului”, intunecoasa, dar, paradoxal, plina de lumina, atat de plina , incat, avand numai aceasta lumina, lumina nu intalneste nimic in cale si este bezna, pentru ca sa se adevereasca spusa Sfantului Ap. Pavel : “Nihil habentes et omnia possidentes”(” Nu am nimic si cu toate acestea stapanesc totul”). In alt loc Sfantul IOAN AL CRUCII definetse aceasta stare “le soledad sonora“.

Tot referitor la bolile psihice si remediile oferite de misticii crestini, despre tristete si depresie.

Prima cauza posibila a tristetii sau depresiei este frustrarea de o placere prezenta sau asteptata si, prin urmare, ea reprezinta pierderea unui bun ce satisface simturile noastre, cu alte cuvinte reprezinta frustrarea de obiectul unei dorinte sau nesatisfacerea unei dorinte senzuale.

Profilaxia si terapeutica spirituala a tristetii implica detasarea de dorintele si placerile inferioare, atitudinea detasata fata de toate bunurile datatoare de de satisfactii inferioare, mergand pana la dispretuirea acestora. Sfantul MAXIM MARTURISITORUL remarca : »Cel ce scapa cu adevarat de toate poftele lumesti devine astfel inaccesibil tuturor tristetilor de pe lume. »
Mai departe sfatuieste : »Ca remediu suveran al tristetii, dispretuiti(detasandu-va) de obiectele materiale. »

Sfantul IOAN SCARARUL constata in acelasi sens : » Omul care a ajuns sa fie complet detasat de lume, a scapat pentru totdeauna de tristete, dar cel care este atasat de cele vizibile nu s-a eliberat inca de tristete. Caci, cum sa nu te intristezi cand esti lipsit de ceea ce iti place ? »

Iar Sfantul EVAGRIE noteaza : » Cel ce evita toate placerile inferioare ale lumii este intotdeauna precum o citatela inaccesibila demonului tristetii. Tristetea, de fapt, este o frustrare de o placere, prezenta sau care asteaptata si este imposibil sa respingem acest inamic daca suntem pasional atasati de diferite bunuri pamantesti, caci atunci ele isi pun insidioase plasa pe mintea noastra si ne provoaca tristetea exact acolo unde ne observa slabiciunile. »

Toate suferintele si depresiile au in esenta la baza o dorinta inferioara care-si caut satisfactia indeosebi prin simturi. Astfel este de la sine inteles ca terapeutica spirituala a tristetii este corelata cu terapeutica spirituala a celorlate suferinte.

Sfantul EVAGRIE explica:"Tristetea survine cand nu obtinem ceea ce dorim trupeste ; ori dorinta este legata de toate pasiunile : cel ce a invins toate pasiunile nu va mai fi niciodata dominat de tristete(…) Cel ce stapaneste cu adevarat dorintele inferioare, stapaneste tristetea, iar cel ce se lasa invins de placere(CARE CU ALTE CUVINTE NU O POATE CONTROLA, LASANDU-SE STAPANIT DE EA), nu va scapa (atata timp cat se complace in aceasta stare) de legaturile sale. Cel ce este atasat de lume va fi e nenumarate ori intristat(…). Dar cel ce este complet desprins de placerile lumii nu va mai fi complet tulburat de ganduri de tristete."

Omul subjugat de materie nu este avid doar de bunurile terestre, ci si de onoruri si de glorie printre oamnei. Deceptia provocata de cautarea onorurilor si a gloriei desarte in aceasta lume constituie, la randul ei, o cauza frecventa de tristete, atat pentru cei care au obtinut deja onoruri, dar doresc unele si mai mari, cat si pentru cei care doresc sa iasa din anonimat cu orice pret. In acest caz terapeutica spirituala a tristetii implica desprinderea interioara de aceasta glorie vana si de aceste onoruri efemere sau, cel mai bine, o totala indiferenta in tot ceea ce le priveste, fie ca beneficiem de ele, fie ca sutem complet privati de ele « Ca remediu excelent impotriva tristetii, fii cat mai indiferent, in egala masura, atat fata de glorie cat si fata de anonimat », sfatuieste Sfantul MAXIM MARTURISITORUL.