Istoria adevarata a "sfintlor" crestini

Constantin cel Mare

Flavius Valerius Constantinus, viitorul imparat roman Constantin cel Mare, sau Constantin I, s-a nascut intre anii 272 si 285 la Naissus in actualul Nish, Serbia in regiunea Moesia Prima si a condus ca Imparat Roman intre, 306 - 337 cand la 22 Mai si-a dat obstescul sfarsit, ca fiu al ofiterului in armata romana, Constantius I Chlorus si al Flaviei Iulia Elena (probajil o grecoaica) – femeie de conditie sociala modesta. Cit a durat aceasta legatura nu se stie, dar se stie ca viitorul imparat a avut 6 frati din casatoria tatalui sau cu fata vitrega a Imparatului Maximilian, fapt care i-a permis o inalta ascensiune politica mai ales sub Diocletian.
In anul 293 tanarul Constantin a facut parte din Tetrarchia lui Diocletian unde a indeplinit functia de Vice-Imparat ceea ce i-a permis sa traiasca la curtea regala a acestui imparat.
Constantin a ramas in istorie pentru "schimbarea" care ii poarta numele reforma care a permis crestinismului sa devina cea mai importanta religie a Imperiului Roman schimbare care a avut loc in anul 313 si poarta numele de Edictul de la Milano

Sub Diocletian, Constantin a indeplinit si functia de tribunus primi ordinis in Asia si Palestina, iar sub Galerius a luptat impotriva sarmatilor. Dupa moartea tatalui sau a fost proclamat imperator de catre armata (25 iulie 306). S-a casatorit cu Flavia Maxima Fausta, de la care a avut doi fii: Fl. Iulius Constantinus si Fl. Iulius Constans.

Odata proclamat imparat, Constantin mostenea de la tatal sau conducerea Britanniei si Galliei, alegandu-si ca resedinta orasul Augusta Treverorum si luandu-si ca sarcina principala paza frontierii Rinului, unde a si reputat o prima si mare victorie asupra francilor. Dupa aceasta a urmat o intelegere cu Galerius, cazandu-se de acord ca tanarul Constantin sa se multumeasca numai cu titlul de Caesar, in timp ce Flavius Saverus era proclamat Augustus, adaugand la teritoriul pe care deja il stapanea si dioceza Spaniei. La 25 dec. 307, Constantin va fi recunoscut Augustus. Maxentius, care in oct. 306 se proclamase imparat in Italia, Spania si Africa, este declarat uzurpator.

Dupa moartea Imparatului Galerius in 311 a fost nevoit sa accepte confruntarea cu Maxentius, (cel care anterior la infrint si la ucis pe Severus.) facand aceasta in intelegere cu Licinius care l-a sprijinit, astfel Constantin ocupa Spania, apoi patrunde cu armata in Italia, infrange fortele mult superioare ale lui Maxentius la Torino si Verona iar in batalia decisiva de la Podul Milvius de langa Roma, Maxentius isi gaseste moartea (312 d.Hr.). si astfel toate provinciile occidentale ale imperiului sunt reunite sub autoritatea lui Constantin.

In urma intrevederii dintre Constantin si Licinius, de la Mediolanum (feb. – mar. 313), este promulgat “edictul de la Milan”, prin care crestinismul devine o religie egala in drepturi cu celelalte culte din stat. Casatoria surorii lui Constantin, Constantzia, cu Licinius, pecetluieste alianta dintre cei doi imparati.

In urma razboiului dintre Licinius si Maximinus Daia, stapan al provinciilor din Asia Mica si Sirira, Licinius ocupa toate provinciile orientale. Conflictele dintre cei doi nu intarzie sa apara, astfel incat in anul 316 se declanseaza un prim razboi civil. Constantin obtine doua victorii in bataliile de la Cibalae (Pannonia) si Campus Ardiensis (Tracia), dar confruntarea se incheie printr-o pace de compromis.

Constantin a continuat sa desavarseasca toate reformele initiate de Diocletian motiv ptr care a inteles sa foloseasca puterea de fanatizare a noii religii crestine ca si liant pentru unirea si salvarea Imperiului, creand astfel institutia Bisericii cea care a devenit instrumentul de baza al reformelor administrative, fiscale, financiare, religioase dar si instrument de control si manipulare al maselor dar si de unire a regiunilor atat de diferite ale unui imperiu format din atatea popoare si astfel Imperiul Roman s-a transformat intr-o monarhie de drept divin, de esenta crestina.

Pe plan religios, Constantin a generalizat in Imperiul sau Henoteismul sau Monolatria, care se doreau a fi diferite de Monoteismul religiilor Abrahamice, dar cu toate acestea el a ramas ca si tatal sau un slujitor al cultului Zeului Soare (Soll Invictus).
El intervine in conflictele cristologice, urmarind unitatea bisericii, ca important factor de sprijin al statului. In anul 325 are loc sub conducerea sa, la Niceea, al doilea sinod ecumenic al crestinismului, sinod care pune bazele dogmatice si canonice ale noii sale religii. Sub presiunea presbiterului Arianus din Alexandria care propovaduia teze care respingeau invatatura Trinitara (tezele "Treimii") dar si faptul ca nu exista un alt Dumnzeu decat Tatal, sau aceea ca Dumnezeu nu a creat lumea direct ci prin Logos(Cuvantul) Ca Isus nu a fost de natura divina si ca doar printr-o metafora poate fi vazut ca divinitate ... idei care loveau direct in doctrina oficiala pe care se baza imperiul Roman, motive ptr care Arianus fost exilat, iar teoriile sale repudiate ca erezie, dar constient de faptul ca Arianus a avut dreptate si de faptul ca prin acest exil i s-a facut o mare nedreptate, l-a iertat si l-a reprimit la curte.

Activitatea sa politica se baza strans pe religie , Constantin, preluand atributii care-l transformau in Mantuitor (cum a fost recunoscut de senatul roman) adica urmas al lui Isus-Christos si sef al bisericii crestine, cu toate ca si-a pastrat in mod oficial titlul de Pontifex Maximus.
El s-a straduit sa lichideze sectele primilor crestini care amenintau unitatea bisericii, dar si a statului,. Ca sa deosebeasca noua sa religie de crestinismul primilor crestini care erau secta a religiei Mozaice el a declarat Duminica (Ziua Soarelui), ca zi de sarbatoare saptamanala, practica fara precedent in lumea pagana.

Ispravile sale care l-au facut "sfant" ...sau cum 9 membrii ai famliei sale au trebuit sa moara ca el sa ajunga Imparat Roma si sa se simta in siguranta.

- Primul care a trebuit sa plateasca cu viata dorinta lui Constantin de a deveni imparat ... a fost socrul sau Maximian

- A doua sa victima a cumnatul sau dintai, Maxentius cu sotia si al doilea fiu
- Apoi a urmat cumnatul Basianus apoi Licinius cu fiul si sotia lui, si ultimul ...adica in 326 pe propriul sau fiu Crispus cu sotia lui Fausta.

Se spune ca de grija crimelor comise de fiul ei, mama lui Constantin, Elena cea care a devenit deosebit de bigota, a facut un pelerinaj la Ierusalim si Betleheem ca sa se roage pentru iertarea sufletului fiului ei, care vedem ca desi a fost un mare criminal ...astazi ignorantii il cred sfant!