Procesul lui Isus

În ultimii ani, mai mulţi jurişti au refăcut cel mai cunoscut proces din istorie

Orice subiect legat de viaţa lui Iisus a fost îndelung dezbătut în istorie. Unul dintre cele mai disputate a fost cel legat de procesul lui Iisus. Motivaţiile politice au stimulat şi mai mult abordarea acestei teme. De-a lungul timpului au fost numeroşi specialişti în istoria dreptului care au încercat să arate nu numai că acel proces a fost profund nedrept, ci să şi demonstreze numeroasele inconsecvenţe faţă de legile timpului, fie ele romane, fie evreieşti.Una dintre aceste reconstituiri s-a derulat la Ierusalim, la 25 aprilie 1933, ora 14. Dintre cei cinci judecători, patru au votat "nevinovat". Ei au considerat că sentinţa de la 12 nisan, anul 30 a fost nedreaptă. Nu a fost singura reconstituire. În primavara lui 1949, la câteva luni de la înfiinţarea statului Israel, un jurist danez, sub pseudonimul "H. 187", a înaintat o scrisoare de 15 pagini ministrului israelian al justiţiei prin care cerea reconstituirea procesului lui Iisus. În acelaşi an, procesul a fost reexaminat în cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii din Paris, ajungându-se la concluzia că, din cauza unei erori juridice, sentinţa capitală pronunţată împotriva Mântuitorului a fost nulă de drept, neexistând validitate legală.

„Arestarea, procesul şi moartea lui Iisus", de Haim Cohn, este una dintre cele mai relevante lucrări istorico-juridice despre procesul lui Iisus. Autorul a studiat la Heidelberg şi Ierusalim, a fost ministru al justiţiei şi preşedinte al Tribunalului Suprem al Statului Israel. Haim Cohn a lucrat la această carte 30 de ani.

„Arestarea, procesul şi moartea lui Iisus" a apărut în urma unui demers neobişnuit: în 1948, imediat după proclamarea independenţei Statului Israel, un grup de înalţi prelaţi creştini din Occident s-a adresat evreilor cerându-le rejudecarea procesului lui Iisus şi reabilitarea. Motivau faptul ca arestarea, condamnarea şi crucificarea „Fiului lui Dumnezeu" a avut loc în Iudeea, o ţară aflată sub stăpânirea romanilor, iar justiţia nu era independentă. Judecătorul Haim Cohn a decis să cerceteze „cazul" şi să publice verdictul său sub forma unei cărţi. Judecătorul israelian a constatat că toate primele surse de informaţii privind procesul lui Iisus se găsesc în Evangheliile lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan, care au fost scrise la zeci de ani după crucificare. Nici una dintre aceste Evanghelii nu cuprinde relatări ale unor martori oculari.

1. Cine l-a arestat pe Iisus, romanii sau evreii, ori toţi împreună?

2. De ce a fost arestat şi din ordinul cui?

3. De ce a fost adus la casa Marelui Preot evreu şi din ordinul cui?

4. Ce s-a întâmplat în casa Marelui Preot? S-a adunat acolo întreg Sinedriul şi de ce?

5. A fost Iisus anchetat de Marele Preot şi, dacă da, a fost anchetat în prezenţa Sinedriului sau doar Marele Preot l-a interogat?

6. Au fost cercetaţi şi alţi martori?

7. Care a fost scopul acestei anchete?

8. De ce l-au adus evreii (sau unii dintre ei) pe Iisus în faţa lui Pilat?

9. Oare n-au avut evreii competenţa juridică de a-l judeca pe Iisus? Sau au preferat ca procuratorul roman să-l condamne la moarte?

10. Ce s-a petrecut în Palatul lui Pilat? Iisus a fost judecat după legile Romei sau a avut loc un fel de controversă între Pilat şi evrei (ori cu unii dintre ei), până ce guvernatorul roman s-a lăsat convins (cu greu) să-l răstignească pe Iisus?

11. Să fi avut evreii vreun interes în uciderea lui Iisus ori în condamnarea lui la moarte?

12. A fost dovedită vreo acuzaţie împotriva lui Iisus care să justifice din punctul de vedere al învăţăturii evreieşti uciderea lui Iisus?

13. Avea vreun interes Pilat să-l răstignească pe Iisus şi să obţină vreo favoare din moartea lui?

14. A fost dovedită în faţa lui Pilat vreo acuzaţie împotriva lui Iisus din punctul de vedere al legii romane?

15. A vrut cu adevărat Pilat să-l judece pe Iisus cu blândeţe şi să-l salveze?

Prevederile legale, nerespectate în capturarea şi procesul lui Iisus Hristos

Capturarea, care a avut loc noaptea. Legea ebraică prevedea ca, în afară de cazul de flagrant, un demers de acest gen să aibă loc ziua, la lumina soarelui, sub ochii tuturor, tocmai pentru ca "nimic să nu se petreacă în ascuns". De asemenea, arestarea Mântuitorului s-a produs fără nici un mandat legal. Procedura a avut caracteristicile unei conspiraţii, cu prezenţa a cel puţin unui conspirator: Iuda, probabil deziluzionat în speranţele sale patriotice că Mesia va lupta cu arma în mână împotriva romanilor.

Convocarea primului Sinedriu a avut loc tot noaptea, fapt ce contravine, de asemenea, legislaţiei vremii. Sunt prezenţi doi martori, falşi, ale căror mărturii nu concordă, lucru de care Sinedriul nu a ţinut cont. Arestatul a fost maltratat, fapt de asemenea ilegal.

Convocarea celui de-al doilea Sinedriu a constituit o altă încălcare a Legii ebraice (Tora), care prevedea un anume interval de timp între prima şi a doua audienţă. Mai mult, reunirea membrilor Sinedriului era interzisă în perioada pascală (Pesahului).

Tora specifica faptul că nu era posibilă condamnarea la moarte pentru un păcat capital, decât dacă se baza pe cuvântul a cel puţin doi martori (un martor avea "valoarea" nici unui martor). În cazul lui Iisus, au fost doi martori, dar ale căror declaraţii nu au concordat.

Potrivit Talmudului, acuzatul avea dreptul să beneficieze de consultanţă legală. Dacă nu îşi putea plăti un apărător expert în Lege, atunci era numit unul din oficiu, care ar fi urmat să acţioneze în apărarea lui. Ceea ce, în cazul lui Iisus, nu s-a întâmplat.

Singura "mărturisire" a lui Iisus a fost când a recunoscut că este Fiul lui Dumnezeu, ceea ce i-a adus imediat acuzaţia de "blasfemie". Dar Legea ebraică nu accepta mărturia unui acuzat în propria defavoare. O confesiune voluntară, fără martori, nu era suficientă pentru sentinţa de condamnare la moarte.

Şi, dacă se considera că acuzatul a făptuit delicte susceptibile de pedeapsa cu moartea, atunci, conform Legii mozaice, el trebuia judecat ziua şi în public.

Sinedriul avea şi misiunea de a proteja şi a apăra acuzatul. În nici un caz membrii acestuia nu aveau voie să lovească un acuzat şi nici un membru nu putea acţiona în exclusivitate ca acuzator sau apărător. Legea prevedea ca acuzatului să îi fie acordată prezumţia de nevinovăţie. Ceea ce, evident, nu s-a întâmplat în cazul lui Iisus.

Dacă totuşi acuzatul era considerat vinovat, atunci nici un fel de verdict nu putea fi emis în aceeaşi zi. Până să ia decizia finală referitoare la o eventuală condamnare, Sinedriul trebuia să se gândească timp de "o zi solară întreagă", conform Legii. Nici acest lucru nu s-a întâmplat în cazul Mântuitorului.


Marele Sinedriu (Consiliul suprem/Curtea ebraică) era singura autoritate cu jurisdicţie asupra delictelor pasibile de sentinţa cu moartea. Sinedriul era alcătuit din 70 de membri, prezidat de un Mare Sacerdot şi compus dintr-o "cameră/secţiune" religioasă alcătuită din 23 de membri (saduchei), dintr-o "cameră/secţiune" legală alcătuită din 23 de scribi (farisei, experţi în Lege) şi o "cameră/secţiune" populară, alcătuită din 23 de bătrâni (de asemenea, saduchei).

SI TOTUSI


Toate aceste demonstraţii au fost preluate din cartea scriitorului Samuel Brandon, "The Trial of Jesus of Nazareth", apărută pentru prima dată la editura americană "Hodder&Stoughton Publishers", în 1968.


Mi se pare o pierdere de timp si resurse tot procesul acesta.

(sursa - http://www.sibiul.ro/forum/viewtopic.php?p=18427 )

acelasi proces putem sa-l facem si noi aici....poate cu rezultate mai interesante...asa cum nu e nici o urma din templul din ierusalim...asa nu e nici o urma de ieshu...totul a urmat cursul din ureche-n ureche....si la fel cu tot ce se transmite...trebuie munca grea si indelungata pt gasirea eventualului sambure de adevar...

desan a scris:

acelasi proces putem sa-l facem si noi aici....poate cu rezultate mai interesante...asa cum nu e nici o urma din templul din ierusalim...asa nu e nici o urma de ieshu...totul a urmat cursul din ureche-n ureche....si la fel cu tot ce se transmite...trebuie munca grea si indelungata pt gasirea eventualului sambure de adevar...

Poi sa incercam ...dar eu propun ca in abordarea acestei teme sa tinem cont de cele 2 planuri ale "existentei" sale ...cea umana si cea pretins divina!

Ca om cu carisma care si-a castigat simpatia multimii de partea sa, Isus a dorit sa fie un Messiah, adica un "uns" cu functia de rege, un conducator si un salvator al poporului sau.

Din aceasta cauza el a intrat in conflict atat cu clerul evreu care se simtea direct amenintat de "reforma religioasa" pe care acesta o propovaduia, o reforma care ameninta stabilitatea si puterea clerului mozaic.

Iar pe de alta parte Isus in calitate de Messiah, adica de uns cu functia de rege, avea indatorirea conform Torei, legea iudeilor care stabilea atributiiile unui adevarat Messiah, Isus avea obligatia sa isi elibereze propriul popor de ocupatia straina, in spetza cea romana ...si Pilat din Pont cunoastea bine aceasta conditie esentiala, motiv ptr care avand forta armata a trecut la arestarea lui Isus de indata ce acesta a intrat in Ierusalim, aclamat de popor ca rege... adica ca Messiah!

Asadar arestarea lui Isus era conforma atat cu legile imperiului care cereau condamnarea prin rastignire pe cruce a celor care complotau impotriva ordinii impuse de stapanirea romana cat si cu interesele clerului evreu care dorea sa scape de unul care a produs o schisma in religia mozaica infintandu-si o secta proprie care castiga tot mai multi adepti!

Referitor la acesta situatie, se poate spune ca Isus a stiut din momentul arestarii sale ca a "pierdut partida", motiv ptr care nici nu a incercat in vre-un fel sa se apere ,nici de clerul evreu si nici de stapanirea romana.

Si asta a fost ceva pozitiv, ptr ca nu a inrait nici clerul si nici stapanirea romana care au gasit un compromis ptr a-l salva pe acest tanar cu carisma si bun simtz ... si au recurs cu totii la o "strategie""
...si anume supliciul lui Isus a fost mai mult o poveste ptr prostit lumea ... ptr ca pe cruce a fost rastignit acel hotz care se numea tot Isus si il insotea pe Isus Nazariteanul ... ptr ca poporul evreu a ales eliberarea lui Isus Barabas ...adica a lui BarAbas ...ceea ce in limba ivrit inseamna Fiul Domnului ... si toti stim prea bine ca Isus era si Fiul Tatalui Sau !(asa cum suntem si noi toti)

Deci nu Isus Nazariteanul a fost executat ...ci Isus Hotzul, acesta este si motivul ptr care Isus Nazariteanul a disparut urgent ...si explica si minunea "invierii" sale ptr ca trebuia ascuns cadavrul hotzului ptr ca sa nu poata fi indentificat ca fiind falsul Isus ...si explica si "invierea" sa ptr ca el a fost intradevar vazut ...din moment ce nu a fost el cel executat.

Pe plan divin ...totul confirma aceasi inscenare de prost gust!

Si anume ca Isus ca Fiu al Tatalui, cel care a dovedit ca stia ce se va intampla cand va canta de trei ori cocosul ... adica era la curent cu tot ceea ce va urma ...stia prea bine ca el ca si "divinitate" cu aspect uman, nu putea suferii ca un om ptr ca nu era om ci o parte a Treimii ...iar Treimea Divina nu cunoaste suferinta ...deci tot o piesa de teatru de prost gust pusa la cale ptr a si castiga prin martiriat simpatia totala a populatiei ...fapt care i-a reusit prea bine!

In concluzie ...Isus dupa crucificarea hotului, Isus a trait discret multi ani alaturi de sotia lui Maria Magdalena ... si poate o mai fi traind si azi ...daca ar fi sa ne luam dupa ce afirma unii ...si am incalecat pe o sea ... v-am spus varianta mea!

PS : care nu este atat de originala ci apartine unui teolog francez de la inceputul secolului trecut, pe nume Alfred Loisy, carte si el s-a inspirat din scrierile unui contemporan al lui Isus recte Philo din Alexandria, care i-a povestit acest episod unui anume lui Herodes Agripa I in timpul unei vizite la Alexandria!

Acest fapt a fost confirmat si de omul de stiinta Hyam Maccoby care sustine si el ca Isus a folosit mereu in rugaciunile si predicile sale cuvantul Abba/Tata/Dumnezeu si se referea la el insusi cu Fiul Domnului adica Bar Abbas din aceasta cauza poporul cand a pronuntat BarAbbas... evident ca cel eliberat a fost Isus Nazariteanul!
Iar schimbarea in Isus martirul a fost doar o manevra a bisericii catolice !

Faptul ca Isus nu a fost crucificat il gasim si in Coran, singura carte sfanta in afara de Biblie care vorbeste de existenta lui Isus in Sura versetul 157 in care ni se spune ca Isus nici nu a fost crucificat si nici maltratat ci totul a fost o prefacatorie.

Totusi, exista in consemnarile romanilor faptul ca Isus a fost condamnat la moarte, iar sentinta executata!

Problema este ca in acea vreme aprox. 6% dintre iudei purtau numele de Isus... Era foarte simplu ca unul dintre ei sa fi fost executat si sa se spuna ca a fost executat rabinul Isus (sau poate esenianul Isus... iar regia ”filmului” sa fi apartinut acestei caste...) apoi acesta sa se fi aratat cunoscutilor, sustinand ca a inviat... iar cadavrul Isus-ului omorat sa fi fost furat pentru a dispare orice dovada a smecheriei...

Apopii a scris:

Totusi, exista in consemnarile romanilor faptul ca Isus a fost condamnat la moarte, iar sentinta executata!

Era foarte simplu ca unul dintre ei sa fi fost executat si sa se spuna ca a fost executat rabinul Isus (sau poate esenianul Isus... iar regia ”filmului” sa fi apartinut acestei caste...) apoi acesta sa se fi aratat cunoscutilor, sustinand ca a inviat... iar cadavrul Isus-ului omorat sa fi fost furat pentru a dispare orice dovada a smecheriei...

Pai cam asta spuneam si eu atunci cand ma refeream la eliberarea lui Bar-Abbas ... adica Fiul Tatalui ca si pe acesta tot Isus il chema.