Evanghelia după Petru este un cu totul alt tip de naraţiune, care nu vorbeşte despre copilăria lui Iisus, ci despre ultimele lui ore. Nu avem textul complet al acestei evanghelii, ci numai un fragment care a fost descoperit în 1886, în mormântul unui călugăr creştin din secolul al VIII-lea, îngropat în Egiptul Superior. Însă fragmentul din relatare este foarte vechi, datând probabil de la începutul secolului al II-lea, ceea ce inseamnă că Evanghelia după Petru este una dintre cele mai vechi relatări existente (în afara Noului Testament) despre viaţa lui Iisus (defapt, despre moartea şi învierea lui). Din nou, ne-am putea aştepta să întâlnim un Iisus foarte uman în această relatare, numai că ea cccentuează şi mai mult calităţile lui supraomeneşti.3Fragmentul de evanghelie, aşa cum îl avem, începe cu următoarele cuvinte: "Şi pentru că nici unul dintre iudei n-a vrut să-şi spele mâinile, şi nici Irod şi judecătorii lui, Pilat s-a ridicat în picioare." Începutul este important din două motive. Arată că exact înainte să înceapă fragmentul, evanghelia a vorbit despre Pilat spălându-şi mâinile — o relatare pe care, dintre evangheliile din Noul Testament, o întâlnim numai în cea a lui Matei. Şi conţine o diferenţă marcantă faţă de cea a lui Matei, care nu spune nici un cuvânt despre cineva carerefuză să se spele pe mâini. Aici Irod, "regele iudeilor", şi judecătorii lui evrei (spre deosebire de guvernatorul roman, Pilat) refuză să se declare nevinovaţi de vărsarea sângelui lui Christos. Aceasta anunţă un aspect important al restului povestirii, şi anume faptul că, aici, evreii, şi nu romanii sunt responsabili de moartea lui Iisus. Această evanghelie fragmentară este mult mai virulent antievreiască decât oricare dintre cele incluse în Noul Testament.
Naraţiunea continuă înfăţişându-l pe Iosif din Arimateea cerând trupul lui Iisus, apoi urmează batjocorirea lui Iisus şi răstignirea pe cruce. Aceste relatări au şi asemănări, şi deosebiri faţă de Evangheliile canonice. De exemplu, în capitolul v. 10, se spune că Iisus va fi crucificat între doi infractori, ca şi în celelalte evanghelii; dar apoi găsim o afirmaţie neobişnuită, şi anume că Iisus "era tăcut de parcă nu simţea durere". Această ultimă afirmaţie poate fi înţeleasă într-un sens docetic — probabil că Iisus părea să nu simtă durere pentru că nu experimenta durere. Un alt vers-cheie se referă la Iisus pe moarte; "strigătul de abandon" este similar, dar nu identic cu acela din relatarea lui Marcu: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" (V.19; cf. Marcu 15, 34); apoi se spune că Iisus este "ridicat", chiar dacă corpul îi rămâne pe cruce.
Oare Iisus se tânguie aici pentru că divinul Christos a ieşit din corpul lui înainte de moarte aceasta fiind, aşa cum vom vedea, viziunea unora dintre creştinii gnostici?
După ce Iisus moare, relatarea continuă cu descrierea înmormântării sale şi apoi, la persoana întâi, cu tristeţea discipolilor: "Am postit şi am plâns şi am jelit zi şi noapte, până în ziua de sabat" (v.27). Ca şi în Evanghelia lui Matei, conducătorii evrei îi cer lui Pilat să pună soldaţi să păzească mormântul. Această evanghelie oferă totuşi mai multe detalii. Pe centurionul de serviciu îl cheamă Petronius şi, împreună cu un număr de soldaţi, el rostogoleşte I o piatră imensă în faţa mormântului, pe care îl sigilează cu şapte peceţi. Apoi soldaţii îşi instalează corturile şi fac de gardă.
Urmează pasajul cel mai impresionant al naraţiunii, o relatare despre învierea lui Iisus şi ieşirea lui din mormânt — o relatare care nu se găseşte în nici una dintre evangheliile noastre mai vechi. O mulţime de oameni au venit din Ierusalim şi din vecinătăţi să vadă mormântul. În timpul nopţii, ei au auzit un zgomot puternic şi au văzut cerurile deschizându-se; doi oameni au coborât în splendoare. Piatra din faţa mormântului s-a dat la o parte singură şi cei doi oameni au intrat înăuntru.
Soldaţii care stăteau de gardă l-au trezit pe centurion, care a venit afară sa vadă incredibilul spectacol. Trei bărbaţi au ieşit din mormânt; capetele a doi dintre ei ajungeau până la cer. Ei îl sprijineau pe cel de-al treilea, al cărui cap trecea dincolo de ceruri. În spatele lor a apărut o cruce. Şi atunci o voce din ceruri a grăit: "Ai dus vestea celor adormiţi?" Iar crucea a răspuns: "Am dus-o" (vv. 41-42). Un Iisus uriaş şi o cruce care umblă şi vorbeşte — aceasta chiar nu seamănă a relatare centrată pe calităţile umane ale lui Iisus. Soldaţii aleargă la Pilat şi îi povestesc tot ce s-a întâmplat.
Conducătorii evrei îl imploră să nu facă vâlvă despre aceasta, de teamă că vor fi ucişi cu pietre când evreii îşi vor da seama ce au făcut condamnându-l pe Iisus. Pilat le porunceşte soldaţilor să tacă, darnumai după ce le aminteşte liderilor evrei că răstignirea lui Iisus a fost intr-adevăr greşeala lor şi nu a lui. A doua zi în zori, neştiind ce s-a întâmplat, Maria Magdalena se duce cu câteva femei la mormânt, ca să îndeplinească cele necesare înmormântării după tradiţie. Ele găsesc mormântul gol, cu excepţia unui mesager divin, care le spune că Domnul s-a ridicat din morţi şi a părăsit locul. (Acesta este singurul fragment din naraţiune în care este menţionată Maria Magdalena; nu se spune nimic altceva despre faptul că ea ar fi avut o relaţie specială cu Iisus.) Manuscrisul se sfârşeşte în mijlocul unei descrieri a înfăţişării lui Iisus pentru unii din discipolii lui (probabil similară aceleia găsite în Ioan 21,1-14): "Iar eu, Simon Petru şi Andrei, fratele meu, ne-am luat plasele şi am ieşit pe mare; şi cu noi era şi Levi, fiul lui Alfeu, pe care Domnul..." (v. 60). Aici se întrerupe manuscrisul.
Acest text este numit şi Evanghelia după Petru, datorită ultimului său rând: este scris la persoana întâi, de cineva care pretinde a fi Petru.
Dar, în mod evident, nu a fost scrisă de Simon Petru, deoarece pare să fi fost scrisă la începutul secolului al II-lea (de aici şi antiiudaismul acut menţionat mai devreme), la mult timp după moartea lui Petru.
Această evanghelie este totuşi una dintre cele mai vechi relatări necanonice despre ultimele zile ale lui Iisus. Din nefericire pentru teza lui Leigh Teabing, ea nu pune accentul pe umanitatea lui Iisus şi nu menţionează nimic despre Iisus şi Maria Magdalena ca fiind intimi şi, cu atât mai puţin, căsătoriţi. Maria Magdalena este pur şi simplu prima persoană (împreună cu însoţitoarele ei) care vine la mormânt după moartea lui Iisus la fel ca în Evangheliile care au fost incluse în Noul Testament.
Sigur că Teabing nu discută direct despre Evanghelia despre copilăria lui Iisus a lui Toma sau despre Evanghelia lui Petru, care erau cunoscute înainte de descoperirea Bibliotecii de la Nag Hammadi, dar el menţionează Evangheliile gnostice, descoperite cu acea ocazie.
Oare aceste evanghelii recent scoase la lumină confirmă teza referitoare la omul Iisus căsătorit cu Maria Magdalena?.
Evanghelia o puteti citi aici
http://www.scribd.com/doc/3472058/Evanghelii-apocrife-Evanghelia-lui-Petru
Acasa 
Ultimele imagini 
Înregistrare 
Conectare 
Mar Oct 20, 2020 11:14 pm Scris de livius
Devino fan Forumgratuit 
